În sensul de bază, păcat înseamnă să mergem pe propriul nostru drum în loc să mergem pe drumul lui Dumnezeu. Înseamnă să ne închinăm mai degrabă lucrurilor şi oamenilor decât lui Dumnezeu.Care este adevarul?
Uneori dragostea noastră trebuie să fie fermă. Creştinul nu poate să facă un compromis cu standardele lui Dumnezeu sau să scuze păcatul. Cu toate acestea, este vital ca prietenul sau cel drag al tău care este gay să înţeleagă că dezaprobarea de către tine a comportamentului său păcătos nu este o respingere a lui. Menţinerea standardelor lui Dumnezeu ne pune adesea în situaţia de a trage o linie în ceea ce priveşte o persoană, din cauza păcatului. Uneori poate fi dureros dar este necesar. Dar tot putem arăta dragoste şi preocupare pentru persoana homosexuală în multe moduri practice. Fii dornic să vorbeşti şi să asculţi. Nu-ţi fie teamă să îmbrăţişezi sau să atingi. Nu exclude persoana homosexuală din viaţa şi activităţile tale. Ea poate avea resentimente faţă de poziţia ta faţă de păcat, şi se poate izola sau se poate îndepărta de tine. Dar trebuie să nu fii tu cel care îi întoarce spatele. Poţi fi o verigă importantă între individ şi Dumnezeu, dacă nu acum, poate mai târziu. Aşa că apără-ţi mărturia. Menţine standardele lui Dumnezeu, dar iubeşte şi persoana homosexuală.
In mod ciudat si aproape de neinteles (desi explicabil, pesemne, prin impregnarea profunda a mentalului colectiv cu legile heterosexualitatii obligatorii), iubirii homosexuale ii este adesea negata existenta sau, atunci când este bagata in seama, semnele ei sunt fie prezentate sub masca “acceptabila” a prieteniei, fie privite cu o nedumerire ostila si opaca. O fi oare atât de greu pentru cei ce n-au trait niciodata asemenea sentimente sa se transpuna in locul celor pentru care ele sunt o realitate? in general se pare ca, spre a-i intelege pe semenii nostri, ni se cere un efort de imaginatie pe care nu toti sunt dispusi sa-l faca, in orice situatie.
RăspundețiȘtergere